În atenția Domnului Ministru al Educației și Învățământului

În numele unui grup de părinți și cetățeni din oraşul Râmnicu Vâlcea vă supun atenției un aspect - pe care noi îl socotim important - și anume școala românească, așa cum a creat-o Spiru Haret, un omolog al dumneavoastră de acum mai bine de un secol.

Și noi am fost la școală când eram copii, dar parcă atunci toate păreau mult mai frumoase, școala reprezentând doar un alt mod de a ne bucura de viață. Ceea ce nu mai putem spune despre copiii din zilele noastre, care par tot mai triști și mai puțin bucuroși când îi intrebi despre școală.

Observațiile noastre pleacă de la programa școlară tot mai încărcată, de parcă am dori să-i facem pe acești copii direct savanți, uitând că ei, la această vârstă, trebuie să se bucure de partea frumoasă a vieții de copil și că școala este, de fapt, un al mod de a percepe bucuriile și frumusetile vieții, ale naturii înconjurătoare.

Fiindcă cei mai mulți părinți sunt nevoiți, din păcate, să-și caute slujbe în țări străine, copiii rămân în grija bunicilor, care trebuie să-i ducă la școală, să facă cu ei lecțiile și, nu în ultimul rând, să se joace cu nepoții lor. Așa am observat cât de grele sunt ghiozdanele școlarilor, câte cărți, caiete și alte materiale didactice trebuie ei să care în fiecare zi cu spatele lor fraged. Nu este rău să vrem mai mult pentru copiii noștri, dar oare uităm că am fost și noi copii, că am avut parte de dragoste și atenție din partea dascălilor care ne-au învățat abecedarul?

Acum copiii trebuie să meargă în clasa 0, unde învață mai întâi să scrie și să citească și abia apoi urmează clasele primare. Față de noi, care am mers la școală la varsta de 7 ani, vârsta la care și psihologii recunosc o maturitate a copilului, copiii zilelor noastre încep școala când ei ar trebui sa se bucure încă de jocurile copilăriei.

Unde sunt vacanțele de altă dată, când copiii plecau în tabere școlare, unde desfășurau și activități instructiv-educative? Mulți copii ai căror părinți nu-și permiteau vacanțe sau concedii, mergeau în astfel de tabere, bucurându-se de toate facilitățile unei vacanțe. Astăzi, multe din acestea au fost lăsate în paragină sau terenurile pe care erau construite au fost retrocedate. Am uitat sa mai punem ceva în locul lor sau nu ne-a păsat.

În altă ordine de idei, unde au dispărut școlile de meserii, care formau tineri cu pregătire atât teoretică, cât și practică pentru viață? Poate că nu este prea târziu să le reînființăm și astfel să punem și noi temelia sănătoasă a unei economii naționale.

Nu vrem, domnule ministru, să vă plictisim cu teme pe care le cunoașteți dar sperăm ca demersul nostru sa fie doar o aducere-aminte a copilăriei pe care și dumneavoastră ați trăit-o și astfel să nu uităm că cea mai mare investiție și, totodată, speranță a unei nații rămân copiii și educația sănătoasă pe care aceștia o primesc.

Cu stimă, 

Anastasia Stroescu

Situația câinilor vagabonzi

Domnule Primar, 

Vă supun din nou atenţiei problema câinilor vagabonzi din oraşul nostru, cu rugămintea de a face demersurile necesare pentru găsirea unor soluţii pentru aceste patrupede. Cu toţii iubim animalele şi le vrem binele, numai că sunt şi stăpâni de animale, mai ales în mediul rural, care aleg soluţia de a le abandona la oraş, mai ales atunci când acestea se înmulţesc. Este o lege a firii şi pentru animale ca acestea să se înmulţească, numai că noi putem să stopăm acest lucru apelând la serviciile unui medic veterinar. Este mult mai simplu, însă, ca buni creştini să le aducem la oraş şi să le lăsăm la mila celorlalţi cetăţeni, decât să facem un mic efort şi să rezolvăm această problemă civilizat. Un alt aspect îl reprezintă câinii de oraş, care au stăpân, dar acesta nu este suficient de responsabil ca atunci când iese la plimbare cu animalul de companie să facă şi curăţenia de rigoare după acesta. Mai mult, aceştia folosesc pentru nevoile patrupedelor spaţiile verzi destinate pentru recreere sau cele pentru joaca copiilor. În sensul celor de mai sus, va rugăm să analizaţi posibilitatea creării unor spaţii numai pentru animale, gen ţarcuri (aşa cum sunt în capitală), astfel încât şi acestea, dar şi noi ceilalţi iubitori de aer, de plimbare în locurile verzi ale oraşului special amenajate, să ne putem bucura cu adevărat de acestea. 

Cu stimă, 
Anastasia Stroescu

Sănătatea Azi, interviu la VTV, partea a II-a

Interviu VTV 'Sănătatea azi' -partea I

NU NE PLACE!

Suntem un grup de pensionari octogenari, vă rugăm, ascultați-ne!

Nu suntem de acord ca mamele cu serviciu bun, cu situație materială deosebită, cu mașini scumpe în curte, să fie plătite ca să nască un copil. Nu suntem de acord ca părinții ce au procreat să beneficieze de un concediu de 2 ani de zile. Cu banii pe care-i primesc mamele pe această perioadă și cu indemnizațiile copiilor se pot face și concedii în stațiuni.

În ce țară se mai bucură mamele de aceste privilegii?

Nu suntem de acord să se plătească însoțitorii. Dacă copiii primesc bani de la stat pentru a-și îngriji părinții, atunci care mai este rostul familiei?

Indemnizațiile de tot felul - handicap, boală, pensie socială etc - reprezintă, în opinia noastră, bani necuveniți. Ne-am specializat în procurarea actelor și a dovezilor că suntem inapți pentru muncă, doar ca să putem beneficia de aceste foloase necuvenite.

Părinții ce primesc bani din indemnizații au ajutoare care să aibă grijă de copii sau să dea o cană de apă bătrânilor și celor bolnavi. Unde sunt mamele care, chiar și cu prțul jertfei soților lor pe câmpul de luptă, și-au îngrijit copiii cu dragoste și devotament, fără nici un fel de sprijin?

Ne întâlnim, din ce în ce mai des, cu cei care refuză locurile de muncă sau muncesc pentru o perioadă scurtă pentru a putea primi, mai apoi, ajutorul de șomaj. Pentru cei care refuză să muncească, propunem să nu mai primească nici un fel de ajutor.

La țară, acolo unde îți asiguri traiul zilnic din munca brațelor, majoritatea primesc indemnizații pentru cine știe ce handicap sau în baza unor pensii sociale. Mai rar întâlnești pensionari cu drepturi depline ori veterani. De aceea, propunem ca măcar de acum încolo guvernanții noștri să nu mai încurajeze nemunca și cerșetoria.

Am scris aceste câteva considerații în speranța că bunul simț natural al românului, dragostea sa de muncă și de țară, grija și respectul pentru sine și pentru cei din jur nu au fost uitate.Simțul patriotic, pe care de multe ori îl apreciem la popoarele din jurul nostru, se manifestă în primul rând prin cultul muncii și respectul pentru valorile și frumusețile lăsate nouă de Creator.

Cu aleasă stimă și respect,
Anastasia Stroescu

Domnului Prim-Ministru al României

Subsemnata, Anastasia Stroescu, în numele unui grup de cetățeni pensionari din Râmnicu Vâlcea, vă rog respectuos să aveți bunăvoința de a vă apleca și asupra unor probleme pe care noi le considerăm importante pentru bunul mers al țării.

Deși se tot bate monedă pe economisirea resurselor, constatăm zi de zi că pentru corespondența facturilor și a altor taxe se consumă exagerat hârtie.Eu, spre exemplu, am primit luna trecută de la furnizorul de energie electrică o factură de patru pagini, suma datorată pentru serviciile prestate fiind una 'record', respectiv 2,18 lei. Pe noi, cei care la tinerețe am participat cu entuziasm și dragoste de țară la diverse munci patriotice ce au inclus și plantarea de arbori, ne doare inima să vedem risipa de acum, mai ales că suprafața împădurită a scăzut dramatic în multe zone din țara noastră.

Noi, pensionarii, credem, domnule Prim-Ministru, că dumneavoastră puteți contribui într-o măsură mult mai mare la derularea unor programe educaționale, prin care tinerii să poată participa la activități de plantare a arborilor, de îngrijire și curățire a zonelor și spațiilor verzi.Astfel, copiii și nepoții noștri vor învăța de la o vârstă cât mai fragedă că dragostea de țară, respectul față de înaintași și de natură, se pot manifesta și prin grija permanentă de a nu polua și murdări mediul înconjurător.

Domnule Prim-Ministru, birocrația este un alt rău care macină societatea noastră. Și noi am fost funcționari sau am lucrat cu publicul, dar parcă acum insolența și lipsa de respect din partea unor funcționari au atins un prag pe care eu nu mi-l imaginam. Putem înțelege că în aceste timpuri, în care totul parcă se mișcă amețitor, când hârtiile ne-au invadat viața, funcționarii sunt tot mai solicitați. Ce nu înțelegem, însă, este faptul că noi, pensionarii, merităm gratitudine și respect, căci, așa cum suntem, bolnavi și de multe ori singuri, am fost totuși cei care au contribuit, unii chiar cu prețul vieții, la ridicarea economică, socială și culturală a țării noastre. Dacă România este acum o țară respectată și apreciată în întreaga lume, să știți că este și contribuția noastră.

Nu vrem, domnule Prim-Ministru, ca acum, la bătrânețe, să trăim cu teama zilei de mâine doar pentru că unii dintre confrații noștri s-au bucurat la ceea ce nu li se cuvenea. Aici am în vedere obținerea de bunuri și foloase necuvenite printr-o administrare proastă și distrugerea bunurilor acestei țări (dispariția flotei de pescuit oceanic, distrugerea fără justificare a industriei, tăierea pădurilor, concesionarea bogățiilor naturale etc).

În spiritul dreptății ce vă caracterizează, al corectitudinii și al dreptei măsuri, vă rugăm să aveți grijă ca legile să nu fie blânde pentru cei care și-au bătut joc, pur și simplu, atțt de ei, cât și de țara pentru care s-au jertfit strămoșii noștri.
Aș mai putea să vă aduc la cunoștință și alte aspecte care nu sunt demne de un popor care a scris istorie, dar eu cred că dumneavoastră le cunoașteți mai bine decât mine și am convingerea că veți face tot ceea ce este cu putință pentru ca nepoții și strănepoții să fie mândri de noi.

Cu aleasă prețuire,
Anastasia Stroescu

Domnului Primar, ing. Mircia Gutău

Pe această cale, vă rog să-mi permiteţi câteva consideraţii personale ce vizează aspecte cu caracter social şi cultural din viaţa oraşului Râmnicu Vâlcea. Domnule primar, în calitatea dumneavoastră de ales al majorităţii vâlcenilor aţi contribuit permanent, alături de echipa pe care cu onoare o conduceţi, la înfrumuseţarea oraşului nostru. Astfel, am putut admira aleile pietonale şi spaţiile verzi nou create, m-am odihnit când picioarele au obosit pe băncuţele amplasate de-a lungul trotuarelor şi m-am bucurat de priveliştea frumosului nostru oraş. Cu respect, vă rog să faceţi dumneavoastră un apel civic, prin care să îndemnăm vâlcenii, tineri şi adulţi deopotrivă, ca împreună, prin educaţie şi exemplu personal, să limităm faptele de vandalism pe care din păcate le întâlnim şi în oraşul nostru (scrijelirea băncilor, distrugerea panourilor de protecţie din staţiile de autobuz, ruperea florilor etc.). Trebuie ca tinerii să ştie că lipsa de respect faţă de bunurile create cu sacrificii sau dezinteresul faţă de natură înseamnă de fapt lipsă de simţ civic şi de respect faţă de moştenirea lăsată nouă de către înaintaşi. Poate că dumneavoastră veţi reuşi, cu sprijinul cadrelor didactice din şcoli şi al altor instituţii, să le insuflaţi copiilor şi nepoţilor acestor bravi strămoşi, care şi-au dat sângele pentru ţară, mai multă dragoste şi patriotism, aceste sentimente care ne fac mai buni şi mai frumoşi. Nu sunt nostalgică, dar nu pot să nu-mi amintesc perioada şcolii, când eram angrenaţi în activităţi educative şi de înfrumuseţare a localităţii în care trăiam. Vreau să cred şi să sper că, şi în aceste timpuri noi, tinerii pot fi educaţi în spiritul şi cultul muncii, al iubirii aproapelui şi naturii înconjurătoare. În ziua de 28 aprilie s-a sărbătorit Ziua Veteranilor, prilej cu care aceştia au fost omagiaţi în multe localităţi din ţară. Ne-am fi dorit ca şi în oraşul nostru să aibă loc astfel de manifestări. Veteranii au aşteptat din partea autorităţilor semne de recunoaştere şi omagiere pentru ceea ce au făcut în cursul vieţii pe altarul patriei, construind aceste frumuseţi de care generaţia noastră beneficiază. Considerăm că niciodată nu este prea târziu ca dumneavoastră să fiţi prezent mai des în mijlocul nostru, ca să vă simţim căldura părintească. În încheiere, vreau să aduc un omagiu părinţilor şi bunicilor noştri care au clădit această frumoasă ţară şi îmi doresc din tot sufletul ca exemplul lor să fie urmat de generaţiile următoare.
 

Cu aleasă preţuire, Anastasia Stroescu, veteran, 92 de ani

Domnului Primar al Municipiului Râmnicu Vâlcea

Domnule primar,

Subsemnata, Anastasia Stroescu, vă rog să aveţi amabilitatea de a asculta câteva din constatările mele în ceea ce priveşte societatea în care trăim. În loc să fie încurajată munca şi stimulată dorinţa de a face ceva constructiv, mai degrabă sunt plătite lenea şi incompetenţa. Astfel, am văzut că în oraşul nostru sunt foarte mulţi pensionari pe caz de boală, deşi mulţi dintre ei sunt sănătoşi. Poate că ar trebui ca autorităţile abilitate să facă verificări mai riguroase, astfel încât comisiile medicale să nu mai acorde atât de uşor pensiile anticipate sau cele de handicap. De asemenea, sunt foarte mulţi asistaţi social şi o mulţime de cerşetori. Pe aceştia din urmă îi întâlnim aproape peste tot (magazine, biserici, autogări etc.). Oare nu ar fi mai bine să existe o preocupare mai mare din partea factorilor decizionali pentru crearea unui cadru legislativ care să îngrădească şi să pedepsească cerşetoria? Ne bucurăm cu toţii de spaţiile verzi din oraşul nostru, dar o parte din acestea sunt folosite şi de animalele de companie din ce în ce mai numeroase, care îşi fac necesităţile tocmai acolo unde părinţii şi bunicii îşi plimbă nepoţii şi copii. Nu este rău că vâlcenii sunt iubitori de animale, dar poate că se impune amenajarea unor spaţii destinate doar pentru plimbarea animalelor de companie. Ne mândrim că avem un oraş curat, îngrijit, cu multe spaţii verzi şi flori, înconjurat de ape şi păduri. Oare nu este păcat că mai sunt totuşi şi oameni care murdăresc aceste spaţii, aruncă hârtii, pungi, sticle sau alte gunoaie, fără să manifeste nici cel mai elementar bun simţ? Pentru toţi aceşti oameni (cerşetori, vagabonzi etc.) care nu pun preţ pe muncă, pe întreţinerea şi cultivarea frumosului, ar fi mai eficiente alte metode de coerciţie decât amenzile, pe care oricum nu au de unde le plăti. Vă sugerăm să vă gândiţi la un proiect legislativ care să impună ca abaterile de acest gen să poată fi pedepsite prin muncă în folosul comunităţii. Dacă ei sunt cei care murdăresc oraşul, tot ei să fie şi cei care îl curăţă. Domnule primar, mi-am permis aceste consideraţii în numele unui grup de pensionari, veterani de război, mulţi îngreunaţi de vârstă şi de boli, care din pensiile lor îşi cumpără de cele mai multe ori medicamente scumpe şi necompensate, dar care au demnitate şi nu cerşesc. Sperăm că toate eforturile şi sacrificiile făcute de generaţia noastră nu vor rămâne în zadar, că dumneavoastră veţi reuşi să cultivaţi spiritul civic, patriotismul şi dragostea de ţară şi la generaţiile viitoare.
 

Cu aleasă stimă şi respect, Anastasia Stroescu